BUN VENIT!


 
AcasaAcasa    FAQFAQ  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Radio Speranta Romania

Ultimele subiecte
»  Azi sa stins o stea
Vin Oct 11, 2013 8:06 pm Scris de gina.gina

» Steaua e favorită cu Rapid
Joi Apr 11, 2013 6:21 am Scris de Admin

» Stiinta si sanatate!
Vin Mar 01, 2013 8:58 am Scris de Admin

» Sport!
Mar Feb 26, 2013 2:11 am Scris de Admin

» PAPA BENEDICT
Lun Feb 11, 2013 5:11 am Scris de Admin

» Coreea de Nord se pregăteşte de RĂZBOI.
Joi Ian 31, 2013 8:19 am Scris de Admin

» REVISTA PRESEI
Mier Ian 09, 2013 11:20 am Scris de Admin

» SPORT
Vin Dec 21, 2012 12:43 am Scris de Florin

» SPORT
Vin Dec 21, 2012 12:43 am Scris de Florin

» Administraţia Naţională de Meteorologie.
Mier Dec 19, 2012 11:43 pm Scris de George

» Despre dezamagire
Mar Dec 18, 2012 1:45 am Scris de Lucia

» Structura Cabinetului şi nominalizările pe portofolii
Mar Dec 18, 2012 1:35 am Scris de Admin

»  Sfântul Ierarh Nicolae
Mier Dec 05, 2012 10:54 pm Scris de Admin

» De Ziua Naţională...
Sam Dec 01, 2012 8:59 am Scris de Admin

» Steaua-Dinamo
Dum Noi 04, 2012 10:49 am Scris de Admin

» Abracadabra
Joi Oct 25, 2012 3:10 pm Scris de Admin

» Intre inder si drac!
Joi Oct 25, 2012 3:07 pm Scris de Admin

» Costel
Joi Oct 25, 2012 3:04 pm Scris de Admin

» Leonard Cohen
Joi Oct 25, 2012 2:04 pm Scris de Admin

» Rezultate înregistrate în partidele disputate, joi, vineri, sâmbătă şi duminică, în etapa a XII-a a Ligii I, programul meciurilor de luni şi clasamentul competiţiei:
Lun Oct 22, 2012 4:26 am Scris de Admin

Subiectele cele mai active
Jocul Spanzuratoarea...
CE MUZICA ASCULTATI?
Muzica romaneasca
MUZICA INTERNATIONALA
Super bancuri.
Sa inceapa Trivia!
FOLCLOR
SA NE REAMINTIM.....
Meniu de post
LA MULTI ANI 2012!
Cuvinte-cheie
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 
Rechercher Cautare avansata

Distribuiţi | 
 

 PREDICA LA BUNA VESTIRE

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Dreamy

avatar

feminin Balanta Mesaje : 3391
Data nasterii : 25/09/1968
Data de inscriere : 29/10/2011
Varsta : 49
Localizare : Ardeal

Agenda personala
Ocupatie: Statistician
Relatii:
Studii:

MesajSubiect: PREDICA LA BUNA VESTIRE   Dum Mar 25, 2012 9:28 am

LUCA 1:24-38

Iar dupa aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a
zamislit si cinci luni s-a tainuit pe sine, zicand: "Ca asa mi-a facut
mie Domnul in zilele in care a socotit sa ridice dintre oameni ocara
mea."


Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil
de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret,
catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui
David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand ingerul la ea, a zis:
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine.
Binecuvantata esti tu intre femei. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de
cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie
aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la
Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema
numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt Se va chema
si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va
imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea
sfarsit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu
nu stiu de barbat? Si raspunzand ingerul, i-a zis: Duhul Sfant se va
pogori iata, Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea
ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca la
Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Si a zis Maria: "Iata roaba
Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau!" Si ingerul a plecat de la ea.


Soarele se oglindeste in apa cea limpede si cerul in inima curata.

Dumnezeu Duhul Sfant are multe salasuri in aceasta
lume intinsa, dar inima neprihanita a omului este locasul in care Ii
este cel mai bine-placut sa Se salasluiasca. Acesta este adevaratul Lui
salas; toate celelalte sunt numai locuri in care Isi face lucrarea.

Inima omului nu poate fi niciodata pustie.
Intotdeauna este plina cu ceva: fie cu iad, cu lumea sau cu Dumnezeu.
Ceea ce se aflan inima este prin sine legat de curatia ei.

Era o vreme cand inima omului era plina numai cu
Dumnezeu - o oglinda a frumusetii lui Dumnezeu, o psaltire pentru lauda
lui Dumnezeu. Era o vreme cand totul se afla intru adevar, in mana lui
Dumnezeu, in afara de primejdii; dar cand omul, in nebunia lui, a luat
lucrurile in mainile sale, multe fiare salbatice au atacat inima omului;
si de aici a venit in launtru robia inimii omului si, in afara, ceea ce
se intelege ca istorie a omenirii.

Fiind neputincios sa ia in mainile sale purtarea de
grija a inimii, omul a cautat sprijin in lucrurile - insufletite si
neinsufletite - pe care le avea in jurul sau. Dar tot ce a gasit omul ca
sa-i sprijine inima a fost doar spre a i-o necinsti si a i-o rani.

O, sarmana inima de om, care esti stapanita de multi
care nu au nici un drept sau putere asupra ta - ca un margaritar in
mijlocul porcilor! Cat de greu ai strabatut robia ta indelungata si cat
de innegurata esti de povara intunericului! Domnul Insusi S-a coborat
din Ceruri ca sa te slobozeasca din robie, sa te izbaveasca din
intuneric, sa te tamaduiasca de lepra pacatului si sa te intoarca iarasi
in mana Lui.

Venirea lui Dumnezeu printre oameni este chipul cel
mai inalt al iubirii Lui de oameni, vestea celei mai mari bucurii pentru
inima cea curata si a celui mai zguduitor eveniment pentru inima cea
necurata.

Venirea lui Dumnezeu printre oameni este ca un stalp
care arde in intunericul cel mai adanc. Vestea acestei veniri a inceput
cu un inger si o fecioara, cu o convorbire intre curatia cea cereasca si
cea pamanteasca.

Cand o inima necurata sta de vorba cu o inima
necurata, se isca un razboi. Cand o inima necurata sta de vorba cu una
curata, se isca un razboi. Doar atunci cand o inima curata sta de vorba
cu o alta inima curata este veselie, pace si minune mare.

Arhanghelul Gavriil este primul purtator de cuvant al
vestii celei bune pentru mantuirea omului, al faptei celei minunate a
lui Dumnezeu - intrucat mantuirea omului nu putea veni fara fapta cea
minunata a lui Dumnezeu. Preacurata Fecioara Maria a fost prima care a
primit aceasta veste buna si a fost cel dintai om care s-a cutremurat de
frica si de bucurie. Cerul se oglindea in inima ei curata precum
soarele in apa cea limpede. Domnul, Ziditorul lumii noi si Innoitorul
celei vechi, urma sa-si odihneasca capul in inima ei si sa se imbrace in
trup.

Evanghelia de astazi vorbeste despre aceasta: Iar
dupa aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zamislit si cinci luni s-a
tainuit pe sine zicand: "Ca asa mi-a facut mie Domnul, in zilele in care
a socotit sa ridice dintre oameni ocara mea." Care zile? Dupa zilele
care pregateau marea zi a Nasterii Domnului Iisus. Doamne, va veni ziua
cea de pe urma, cand toate marile proorociri se vor implini, cand va
veni vremea proorocita de Proorocul Daniel, cand nu va mai fi nici o
capetenie a casei lui Iuda, cand omul cel slab va suspina impreuna cu
zidirea slaba a naturii din jurul sau, nemaiasteptand mantuire de la om
ori de la natura, ci numai de la Dumnezeu - in vremea aceea, Elisabeta,
femeia lui Zaharia, zamisleste. Ce legatura are cu mantuirea omului
femeia cea stearpa a lui Zaharia? Aceasta este legatura: ea trebuie sa
nasca pe Inaintemergatorul Mantuitorului, care va merge inainte ca un
soldat care sa anunte venirea Conducatorului. Aceasta femeie stearpa,
trecuta cu varsta, putea da nastere numai vestitorului mantuirii, iar nu
Mantuitorului. Ea este imaginea adevarata a lumii celei vechi, care era
trecuta cu varsta si stearpa, fara copii si fara roada, flamanda si
insetata, o imagine a lumii vestejite care este ca un copac batran si
uscat, care inca mai poate in chip minunat sa inmugureasca si sa
vesteasca venirea primaverii, dar nu este in stare sa aduca roada.

In zilele acelea, ca in toate zilele, o femeie
stearpa s-a rusinat de nerodirea ei - s-a rusinat inaintea lui Dumnezeu
si a omului. Care este rostul casatoriei daca barbatul si femeia sunt
fara de copii? Daca insusi Raiul poate deveni un loc al ispitei si
caderii pentru cei casatoriti, fara de copii, atunci pe pamant ce poate
fi? O familie stearpa atribuie rusinea unul celuilalt. Fiecare apare
celuilalt ca un smochin verde fara roada si, cu infricosare si in
tacere, se simt amandoi aruncati in adancurile sufletelor lor. Cea mai
mare amaraciune - si acest lucru este astazi adevarat - sta in aceea ca
cei doi incep sa se banuiasca unul pe celalalt de patima si necuratie,
fie ca isi dau seama de aceasta sau nu, si apare o recunoastere a
patimii si necuratiei, mai ales daca acestia nu-L cunosc pe Dumnezeu si
nu simt mana lui Dumnezeu lucrand asupra lor. Din aceasta pricina,
casatoriile fara copii au o durata scurta si o bucurie care se stinge
indata. Nimic in lume nu este mai amagitor pentru oameni decat dorintele
fara roada, chiar si atunci cand se intrece masura cu mult. Cea dintai
porunca a lui Dumnezeu: "Cresteti si va inmultiti" (Facerea 1:28) se
pogoara ca un munte peste familia stearpa, chiar daca ei nu sunt
constienti de aceasta. Fiind neinvatati, se poate ca ei sa nu priceapa
ceea ce inteleg sau nu, dar, desigur ca aceasta porunca trebuie sa fie
in inimile lor, prin simtamintele lor, intrucat aceasta se simte ca un
semn puternic asupra fiecarui suflet omenesc, asa cum se afla toate
poruncile de baza ale lui Dumnezeu. Despre durerea unei familii
neroditoare se spun multe in Sfanta Scriptura, dar si experienta zilnica
a tuturor popoarelor din toate vremurile ofera destule exemple.

Dar, printr-o minune a acestor zile nemaipomenite,
Elisabeta a zamislit la varsta ei inaintata. "Cum poate fi aceasta?", se
intreaba cei care trec ametitor peste suprafata lucrurilor ca peste
gheata unui lac plin de putere si viata. Chiar si cei care simt si
recunosc ca lumea nu poate fi mantuita in nici un alt chip decat prin
lucrarea minunata a lui Dumnezeu isi intorc capul in alta parte si nu
primesc lucrul minunat, intrebandu-se cum se poate aceasta. Daca
Dumnezeu nu ar fi viu si atotputernic, atunci nu ar exista nimic si nu
ar mai veni nimic la viata; nu s-ar putea intampla absolut nimic. Nu ar
putea aduce viata pe lume nici o femeie roditoare, nici una stearpa.
Dar, intrucat Dumnezeu, Cel viu si Atotputernic, exista, atunci totul
este cu putinta, mai ales pentru ca Dumnezeu nu este legat de legi ale
firii pe care El le-a dat sa le lege, nu El Insusi, ci altii, nu pentru
a-I opri puterea, ci pentru a lucra mila Sa trebuincioasa. La fel cum un
lucru facut de om nu opreste libertatea omului atunci cand il foloseste
intr-un fel sau altul, tot asa lumea creata de Dumnezeu, cu legile ei
firesti, nu opreste libertatea lui Dumnezeu de a lucra intr-un fel sau
altul, dupa milostivirea Sa si dupa nevoile oamenilor. Ca si cum cei
care aduc pe lume copii fac aceasta cu singura lor putere si nu prin cea
a lui Dumnezeu! Dumnezeu are o grija aparte de viata si o da asa cum
doreste El; dand rod acolo unde doreste El si oprind rodul acolo unde El
nu doreste. Asa ca se intampla uneori ca o familie, desi implineste
legea firii, nu are copii; si uneori o familie trecuta cu varsta,
impotriva legii firii, are copii. Dumnezeul Cel viu este singurul Domn
al vietii si urmeaza ca numai El Isi arata stapanirea, firea si legile
firii nu au nici o putere. Si mai putin fac descantatoarele si
vrajitorii, catre care se indreapta spre ajutor femeile sterpe adeseori,
pentru a primi ajutor, necunoscand faptul ca acestia sunt slujitorii
puterilor intunericului dracilor si nu ai puterii luminii, dumnezeiesti.

Omul asteapta minuni de la Dumnezeu, dar atunci cand
minunea vine el nu crede in ea. Firea a devenit pentru oameni pomul
ispitei. Ascuns sub umbra firii din pricina goliciunii, omul asteapta
sa-L viziteze pe Dumnezeu - si se teme de vizita lui Dumnezeu. Cand
Dumnezeu nu-l viziteaza, se plange; dar cand El o face, omul nu-L
primeste. Precum atunci, in Rai, Adam a fost asezat intre doi copaci:
acela al vietii si al cunoasterii, tot asa si urmasii lui Adam sunt
asezati intre doi copaci: Dumnezeu ca pom al vietii si firea ca pom al
cunoasterii; intrucat libertatea, ascultarea si smerenia se pot incerca
acum ca si atunci. Trebuie puse la incercare intelepciunea omului, inima
omului si vointa omului. Fara ispita nu exista libertate si fara
libertate nu exista oameni, ci numai doua feluri de pietre - miscatoare
si nemiscatoare.

Toate aceste adevaruri, atat de simple in limpezimea
lor, pe care sufletul nu le poate pricepe cu intelegere pamanteasca si
pe care acesta nu le poate cunoaste, intrucat pacatul a acoperit vederea
duhovniceasca, erau cunoscute Elisabetei, acea femeie batrana simpla si
credincioasa. Asadar ea nu a fost s-a mirat ca a ramas insarcinata la
varsta ei inaintata, ci a raspuns indata zicand simplu si pe inteles
despre rodirea nefireasca din pantecele ei: "Si asa mi-a facut mie
Domnul in zilele acelea." De ce? Ea totusi nu stie, nici nu ar putea, in
smerenia ei, sa cuteze sa-si inchipuie ce mare pret si insemnatate va
avea rodul pantecelui ei. Ea nu stie nimic despre insemnatatea fara de
asemanare pe care trebuie sa o aiba fiul ei in istoria mantuirii
neamului omenesc: Prooroc, Inaintemergator si Botezator. Nici nu
cunoaste scopurile adanci ale lui Dumnezeu, care se vor vedea la
sfarsitul veacurilor, nici nu intelege cum Dumnezeu Isi implineste
aceste scopuri prin slujitorii Lui; in taina, tacut si incet, dar fara
cadere ori impiedicari. Ea stie doar un motiv simplu si miscator pentru
milostivirea lui Dumnezeu fata de ea: "Si asa mi-a facut mie Domnul in
zilele acelea." zice ea, "in care a socotit sa ridice dintre oameni
ocara mea." Ea socoteste minunea lui Dumnezeu ca un semn al milei Lui
pentru ea. Asa este, dar asta nu este tot. Daca ar fi socotit aceasta
minune ca un semn al milei lui Dumnezeu fata de intreaga omenire de pana
atunci, asa cum era ea stearpa, atunci ea ar fi spus tot ceea ce era de
spus. Doamne, prin aceasta minune, Dumnezeu a pregatit o mare minune,
prin care El a dorit sa ridice ocara intregii lumi sterpe in privelistea
ingerilor.

Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de
la Dumnezeu intr-o cetate din Galileea, al carei nume este Nazaret,
catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui
David; iar numele fecioarei era Maria. "A sasea luna" se refera la
rodul din pantecele Elisabetei, de la zamislirea lui Ioan
Inaintemergatorul. De ce a sasea? De ce nu a treia, a cincea ori a
saptea? Pentru ca omul a fost zidit in a sasea zi, dupa zidirea intregii
naturi. Hristos este Innoitorul intregii zidiri. El vine ca ziditor nou
si Om nou. Totul se face nou in El. In aceasta zidire, Ioan este
Inaintemergatorul lui Hristos, cu toate ca intaia plasmuire a naturii de
catre Dumnezeu a fost inaintemergatoare a vechiului Adam. Ioan Ii
prezinta lui Hristos Domnul, intreaga fiinta pamanteasca impreuna cu
omul cel vechi, care vine la pocainta in el. El va merge inaintea
Domnului, in numele oamenilor, ca traitor si propovaduitor al pocaintei.
Aceasta luna a sasea, in care pruncul Ioan a saltat in pantecele mamei
sale, arata si al saselea veac in care S-a nascut Mantuitorul, si
pecetea a sasea, din Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul (6:12).

In luna a sasea, atunci, a fost trimis ingerul
Gavriil. In marea drama a primei plasmuiri, ingerii se arata mai intai:
La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul (Facerea 1:1). Prin
"cerul" noi intelegem ingerii din toate cetele ierarhiei ceresti. Si
aici iarasi, chiar la inceputul marii drame a noii plasmuiri, ingerii
trebuie sa apara primii. Un inger, prin gura Proorocului Daniel, a
hotarat vremea nasterii Imparatului imparatilor; un inger, prin gura
Proorocului Isaia si ale altor Prooroci, au vorbit despre felul nasterii
Lui; un inger i-a vestit lui Zaharia Inaltul Preot despre nasterea
Inaintemergatorului si un inger vesteste acum nasterea lui Dumnezeu
Insusi intrupat. Cand se naste Dumnezeu intrupat, cete de ingeri canta
deasupra pesterii din Betleem. Fiecare lucrare a zidirii lui Dumnezeu
este o bucurie, caci Dumnezeu nu face nimic din nevoie, asa cum sustin
diferite filozofii nestiutoare si religii pagane mincinoase. Fiecare
lucrare a zidirii este o bucurie pentru Dumnezeu si El are mare placere
sa-Si impartaseasca bucuria cu altii. O bucurie care izvoraste curat din
iubire este acel lucru din cer si de pe pamant care sporeste cand este
impartasit si nu se micsoreaza, daca cineva cuteaza sa vorbeasca despre o
sporire a bucuriei din iubire intru Dumnezeu, Izvorul atat al bucuriei
cat si ai iubirii. De aceea, zidind ingerii in prima parte a creatiei,
Dumnezeu indata i-a facut impreuna-lucratori in urmatoarele Sale
lucrari. Zidindu-l pe Adam, El indata i-a facut un ajutor intru
stapanirea Raiului si a tuturor vietuitoarelor din el. Asa este cu Noua
Zidire: ingerii si heruvimii lui Hristos, Noul Om; randuind Imparatia
Sa, Domnul indata a facut Apostolii impreuna-lucratori ai Sai, apoi alti
oameni, sa lucreze cu El nu numai aici pe pamant, in vremea vietii
pamantesti, ci si dupa moartea lor trupeasca. In aceasta ajutorare
impreuna lucratoare, Domnul numeste, chiar pana in zilele noastre,
sfintii, mucenicii si pe toti cei care au fost si sunt vrednici de
aceasta. Cui ar trebui sa fie trimis marele Arhanghel Gavriil? Iata ce
spune Sfantul Ioan Hrisostom in Omilia la Bunavestire: "A fost trimis un
razboinic sa dezvaluie taina imparatului, o taina care se cunoaste prin
credinta dar nu se poate patrunde din iscodire; o taina in fata careia
omul trebuie sa se plece cu smerenie, fara sa judece cu judecata
omeneasca; o taina care se intelege cu intelegere Dumnezeiasca, nu
omeneasca." Cui a fost trimis Arhanghelul? Catre o fecioara logodita cu
un barbat al carui nume era Iosif, din casa lui David. Marele Arhanghel
al lui Dumnezeu a aparut unei fecioare, caci printr-o fecioara,
Preacurata, trebuie sa vina El, care trebuie sa puna inceput lumii noi,
zidirii noi. Noua lume trebuie sa fie smerenie si curatie, impotriva
lumii vechi stricate care s-a facut necurata prin neascultarea indarjita
fata de Ziditor. Fecioara trebuie sa slujeasca drept usa prin care va
intra Mantuitorul lumii in lume, ca loc de lucrare si salas al Sau: o
fecioara, nu o femeie, intrucat o femeie, la orice inaltimi duhovnicesti
ar putea ajunge, este legata de lumea veche si de zidirea veche, fiind
legata de barbatul ei si astfel ea nu este libera de doririle lumesti si
de o intelegere lumeasca. Pentru aceasta, nu o femeie, ci o fecioara,
Preacurata, daruita desavarsit numai lui Dumnezeu si despartita de lumea
aceasta in inima ei. O asemenea fecioara a crescut in aceasta lume
stricata, ca un crin pe o gramada de balegar, neatins de stricaciunea
lumii.

Aceasta fecioara aleasa a fost logodita cu Iosif,
rudenia ei. De ce ea a fost logodita? De ce a fost logodita? Iconomia
lui Dumnezeu a hotarat astfel, ca ea sa fie ocrotita de batjocura
dracilor si a oamenilor. Daca ea nu ar fi fost logodita inainte de
nastere, care dintre oameni ar fi crezut ca Fiul ei nu S-a nascut in
faradelege? Asa, care judecator pamantesc ar fi scapat-o de stransoarea
Legii? Dumnezeu, in iconomia Lui, nu a dorit sa aduca tulburare asupra
alesei Sale, nici ispita mare asupra oamenilor si astfel a randuit El sa
ascunda Fecioara si nasterea ei sub infatisarea logodnei ("Cand Insusi
Hristos a ascuns multe lucruri dintru inceput, numindu-Se Fiul Omului si
nedezvaluind pretutindeni in chip vadit unimea Sa cu Tatal, de ce
atunci sa ne mire aceasta tainuire, in pregatirea unei astfel de taine
minunate si fara de asemanare?" - Sfantul Ioan Gura de Aur: Omilia la
Matei). De ce numele barbatului era Iosif? Sa ne amintim ca acel Iosif
minunat si curat si-a pastrat curatia trupeasca si sufleteasca in
mijlocul dezmierdarilor Egiptului; si, in felul acesta, sa usureze
constiinta credinciosului pentru a crede ca rodul fecioarei, al Maicii
Domnului, era intr-adevar de la Duhul Sfant si nu din patimile
pamantesti ale oamenilor.

Si intrand ingerul la ea, a zis: "Bucura-te, ceea ce
esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre
femei." Noua zidire este bucurie pentru Dumnezeu si pentru om; de aceea
incepe cu bunavestire: "Bucura-te!". Cu acest cuvant a inceput drama
noii zidiri. Este primul cuvant, de inceput, auzit pe cand abia se
ridica cortina marii drame. Gavriil a numit-o pe Fecioara Maria
"fericita" deoarece sufletul ei era, ca o biserica, plin cu daruri
datatoare-de-viata ale Sfantului Duh, cu mireasma si curatie cereasca.
Nefericiti sunt aceia ale caror suflete sunt inchise pentru Dumnezeu si
sunt deschise numai catre pamant, avand mirosul pamantului, al pacatului
si al mortii. "Binecuvantata esti tu intre femei." Cea cu care se afla
Domnul este la fel de binecuvantata. Lipsa Domnului este lipsa
binecuvantarii. Departarea lui Dumnezeu de om inseamna osanda vesnica;
venirea Lui inseamna binecuvantare. Din iubirea Lui pentru om este
limpede faptul ca Dumnezeu nu Se va departa niciodata de om decat numai
daca omul se indeparteaza mai intai de Dumnezeu. Venirea lui Hristos
Dumnezeu in lume marturiseste aceasta iubire nemarginita a lui Dumnezeu
pentru om. Daca omul a prilejuit o indepartare a lui de Dumnezeu, chiar
si atunci Dumnezeu face primul pas spre om pentru a lega aceasta
ruptura. Mai intai o femeie a deschis prapastia dintre om si Dumnezeu.
Doamne, o femeie se face acum pod peste prapastie. Eva a cazut intai in
pacat si aceasta s-a intamplat in minunatia Raiului, unde totul o ferea
de pacat. Maria a fost prima care a biruit toate ispitele si aceasta s-a
intamplat in intunericul lumii, unde totul impinge spre pacat. De aceea
Eva cea cu vointa slaba a dat nastere, ca rod al ei pe pamant, lui
Cain, ucigasul fratelui sau, in timp ce Maria cea mareata a dat nastere
Biruitorului biruitorilor, care a scos din umbra pacatului si a mortii
rodul Evei celei neascultatoare si necurate.

Iar ea, vazandu-l, pe Arhanghel, s-a tulburat de
cuvantul lui si cugeta intru sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie
aceasta? Ca un copil! Maria este cu adevarat un copil. Domnul a spus:
"De nu va veti intoarce si veti fi precum pruncii, nu veti intra in
Imparatia Cerurilor." (Matei 18:3, 19:4). Lumea aceasta, cu pofte si
patimi, indata il imbatraneste pe om. Copilaria noastra este scurta si
in vremurile moderne se face si mai scurta. Cine se mai poate face copil
din nou? Maria a fost si a ramas asa toata viata ei, prin curatia si
intreaga ei intelepciune, prin frica ei de Dumnezeu si ascultarea de El.
Nu ar fi intrat in Imparatia Fiului Ei chiar inainte de a predica El
despre Imparatie? Doamne, Imparatia lui Dumnezeu era in launtrul ei
(Luca 17:21). Ca un copil, ea s-a speriat de aratarea ingerului; ca un
copil, ea cugeta intru sine ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta.
Nu era nimic mincinos, prefacut sau inselator in ea, ci totul era
copilaros - simplu, neprihanit, curat si nevinovat.

Marele Gavriil, care a fost de fata la facerea omului
si la inceputul veacurilor si care a avut puterea de a judeca limpede
sufletele oamenilor, a judecat limpede gandurile framantate ale
Preacuratei Fecioare, mai curat decat putem judeca noi. Atunci, el a
vazut nedumerirea sufletului ei si s-a grabit sa o linisteasca cu aceste
cuvinte blande:

"Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu."
Nu te teme, copila mea! Nu te teme, tu, fiica lui Dumnezeu cea plina de
har! Nu te teme, preabinecuvantata tuturor celor muritori, pentru ca
binecuvantarea Domnului se va pogori prin tine peste toti oamenii! Nu te
teme, caci ai aflat har de la Dumnezeu! Aceste ultime cuvinte ale
arhanghelului se impotrivesc unor teologi din apus, cu privire la
"conceptia imaculatei", pe care o au ei; cu alte cuvinte, faptului ca
Fecioara Maria s-a nascut din parinti care nu aveau nici o urma din
pacatul lui Adam sau din urmarea acelui pacat. Daca ar fi fost asa, de
ce ar fi spus ingerul ca a aflat har de la Dumnezeu? Harul lui Dumnezeu,
care are si intelesul de iertare, este aflat de catre cel caruia ii
este de folos harul si de catre cel care il cauta. Preacurata Fecioara
se ostenise cu vrednicie ca sa-si inalte sufletul la Dumnezeu si fusese
intampinata de harul lui Dumnezeu pe calea acestei inaltari.

(Sfantul Andrei Criteanul, cugetand prin insuflarea
lui Dumnezeu, la menirea marelui Arhanghel, comenteaza la Bunavestire
despre Preasfanta Fecioara: "Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la
Dumnezeu, har pe care Sara nu l-a primit, nici Rebeca nu l-a simtit; ai
aflat harul de care nici macar marea Ana nu a fost vrednica, nici
Penina, potrivnica ei. Desi au ajuns mame, ele si-au pierdut fecioria,
dar tu, ajungand mama, ti-ai pastrat fecioria intreaga. Asadar nu te
teme, caci tu ai aflat har la Dumnezeu - har pe care numai tu l-ai aflat
de la inceputul veacurilor si nimeni altcineva!")

Sufletul Fecioarei Maria linistindu-se, vestitorul
inaripat al lui Dumnezeu ii vesteste cea mai de pret veste din ceruri:
"Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui
Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt Se va chema si domnul
Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati
peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit."
Vestitorul lui Dumnezeu vorbeste lamurit si amanuntit. Vei lua in
pantece: adica in trup. Psalmistul a folosit aceeasi expresie cand a
spus: "si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele" (Psalm
50/51:10). Intarind cuvintele "in pantece", este ca si cum Arhanghelul
vrea sa se pazeasca dinainte impotriva teoriei gresite a docetistilor
eretici, ca Hristos nu a avut trup adevarat, nici nu S-a nascut cu
adevarat; ca El nu a fost adevarat, om cu trup, ci asemanarea Sa.

Numele "Iisus" sau "Iosua" in ebraica este de
asemenea plin de inteles. Acesta a fost numele purtat de fiul Maicii,
care a condus poporul israelit catre Pamantul Fagaduintei, prefigurand
astfel menirea si faptele Mantuitorului Iisus, care a dus lumea in
Pamantul Fagaduintei, adevarat si nemuritor, Imparatia Cerurilor.

Restul vestirii Arhanghelului trebuia sa lamureasca
Fecioara ca Fiul ei va fi asteptat ca Mesia; ca El va fi Fiul Celui
Preainalt; ca El va primi de la Dumnezeu tronul lui David si ca El va fi
Imparat peste casa lui Iacov pentru totdeauna. Toate acestea se aflau
in constiinta fiecarui iudeu si mai ales in constiinta aceleia care era
luminata duhovniceste, Fecioara Maria, trebuind numai sa-L cunoasca pe
Mesia Cel asteptat. Arhanghelul nu i-a spus Fecioarei totul despre
Domnul Iisus, ci numai ceea ce ii era cunoscut ei ca proorocire si era
pe intelesul ei din Sfanta Scriptura. El nu i-a vorbit ei despre menirea
atotcuprinzatoare si cea pamanteasca a lui Iisus, a Lui ca Mantuitor al
tuturor oamenilor si popoarelor si neamurilor omenesti, nici ca
Intemeietor al imparatiei duhurilor, nici ca Judecator al celor vii si
al celor morti si inca si mai putin despre El ca fiind Cuvantul lui
Dumnezeu, ca Una dintre cele trei Persoane vesnice ale Sfintei Treimi.
Daca i-ar fi spus ei toate acestea, ea ar fi fost si mai derutata.
Intreaga ei intelepciune, si curatia ei, nu au facut-o atotstiutoare. Ea
trebuia sa invete multe de la Fiul ei atat vremelnic cat si vesnic, ea
pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima sa (Luca 2:19; cf.
2:51). Arhanghelul tinea la asprimea predaniilor evreiesti. El a adunat
laolalta tot ceea ce se aflase pe ici si pe colo de la prooroci si ceea
ce ii era cunoscut ei (Isaia 9:6-8, 10:16, 11:1; Ieremia 25:5, 30:9;
Iezechiel 34:24; Osea 3:5; Miheia 5:4; Psalm 131/132:11; Daniel 2:44
etc.). "Juratu-S-a Domnul lui David adevarul si nu-l va lepada: "Din
rodul pantecelui tau voi pune pe scaunul tau." (Psalm 131/132:11),
"Cuvant va trimite Domnul peste Iacob si el se va pogori peste Israel"
(Isaia 9:7).

Auzind aceasta veste din cer, Fecioara Maria, in
curatia ei ca de copil, l-a intrebat pe vestitorul cel neobisnuit: "Cum
va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat?" Aceste cuvinte nu
arata neincrederea ei in bunavestire a ingerului, ci curatia si
nevinovatia ei. Ce ar fi raspuns oricare dintre voi unei astfel de
vestiri din partea celui mai neobisnuit dintre oaspeti? Ti-ar fi venit
mai intai acelasi raspuns in cutremurarea inimii tale? Totusi Fecioara
Maria nu a spus nimic fara de folos. Poate ca daca intrebarea ei a fost
fara de folos pentru ea, aceasta nu a fost si pentru noi fara de folos.
Duhul ei binecuvantat a pus intrebarea pentru noi, ca fiecare dintre noi
sa-si puna intrebarea, gandind la legea fireasca. Pentru a aduce pe
lume prunc, este nevoie de un barbat - unde se afla barbatul? Asa ne-am
fi intrebat toti, fiind foarte departe de libertatea in care se
veseleste Atotputernicul Dumnezeu si fiind inrobiti de obicei prin
puterea firii. Astfel era nevoie pentru noi ca Fecioara Maria sa puna
intrebarea si ca noi sa auzim raspunsul binevestitorului lui Dumnezeu.
Care a fost raspunsul Arhanghelului Gavriil?

"Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea Celui
Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din
tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a
zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru
ea cea numita stearpa. Caci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta."

Un raspuns intreg si deplin, care aduce multumire.
Dumnezeu, acolo unde El voieste, indeparteaza legile firii. Firea si
randuiala firii sunt ca si cum nu ar exista, atunci cand Dumnezeu cel
viu implineste voia Lui in lucrarea mantuirii omului. "Harul nu intra in
legea firii", spune Grigorie din Neocezarea (La Bunavestire). El Insusi
Innoitorul tuturor lucrurilor, Domnul Iisus, adevereste ca Duhul este
cel ce da viata (Ioan 6:63). Duhul da viata in chip nemijlocit si
mijlocit. Duhul lui Dumnezeu a dat viata in chip nemijlocit in Rai,
inainte de pacat. Dupa pacat, Duhul lui Dumnezeu a dat viata in chip
mijlocit, prin zidirea sufletului si a trupului. Socotim ca aceasta
lucrare mijlocita a Duhului este "fireasca", potrivit legii firii. Numai
Duhului lui Dumnezeu I Se cuvine puterea nemarginita de a da viata in
chip nemijlocit, dupa voia Sa cat si dupa voia lui Dumnezeu, pentru
mantuirea oamenilor. Dar, in legatura cu darul mijlocit al vietii, Duhul
este Domnul si Datatorul-de-viata. Firea, in sine, este numai o umbra, o
perdea, prin care lucreaza Duhul. Dar exista trepte de lucrare
mijlocita, caci Duhul lucreaza uneori mai mult, alteori mai putin
mijlocit. Avem asemenea exemple la femeile cu rod si la cele fara rod.
Cazul batranei Elisabeta a fost mijlocit, dar intr-o masura mai mica, la
fel si cu mama lui Isaac, si a lui Samson, si a lui Samuel. Zamislirea
de catre o femeie mai varstnica nu se poate numi lucrare mijlocita a
Duhului, ca si a tuturor femeilor de la Eva incoace, cu rod sau fara,
care fac pacate, mai multe sau mai putine, legate de poftele si patimile
lor pamantesti. Singura zamislire printr-o bunavestire nemijlocita,
prin lucrarea Duhului vietii, este zamislirea de catre Preacurata
Fecioara Maria. In istoria facerii de la Adam pana la Hristos nu fusese
niciodata un asemenea caz. Acesta a fost singurul caz al tuturor
veacurilor si singurul in vesnicie, apartinand atat acelei vremi, cat si
vesniciei, acela al Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

"Caci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta."
Aceasta inseamna ca tot cuvantul lui Dumnezeu este deplin in
desavarsirea lui. Prin insuflatul Prooroc Isaia, Dumnezeu vorbeste
astfel: "Iata, fecioara va lua in pantece si va naste fiu" (Isaia 7:14).
Doamne, aceasta urmeaza sa se intample. Chiar de la intemeierea lumii,
numai Dumnezeu a spus: "El a spus si s-a facut!" "Cuvintele Domnului,
cuvinte curate, argint lamurit in foc, curatat de sapte ori" (Psalm
11:6).

Fecioara Maria nu a pus la indoiala cuvintele lui
Dumnezeu, vestite de Arhanghel. Daca s-ar fi indoit, asa cum s-a indoit
preotul Zaharia, ar fi fost si ea pedepsita ca si Zaharia. Desi exista o
asemanare in intrebarile puse ingerului de catre Zaharia si Maria,
inimile lor erau cu totul deosebite - si Dumnezeu vede inima omului.
Doua inimi fara de asemanare pot da glas acelorasi cuvinte.

Ascultand istorisirea data de vestitorul lui
Dumnezeu, cea mai smerita dintre toate fecioarele cele smerite, a
sfarsit vorbirea cu Arhanghelul cu cuvinte linistite: "Iata roaba
Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau." Ea nu spune: "Iata roaba ta, o,
Arhanghele", ci spune "roaba Domnului", intrucat ea stie ca Arhanghelul
este doar un vestitor al Voii lui Dumnezeu si ca el, desi puternic si
nemuritor, este doar un slujitor al Dumnezeului celui viu. Pe de alta
parte, ea nu spune: "fie mie dupa cuvantul Domnului", ci"dupa cuvantul
tau", aratand astfel cinste fata de capetenia nemuritoare a ostii
ceresti. Atat un gand cat si celalalt arata ascultarea cea mai
binevoitoare si smerenia cea mai desavarsita. Un raspuns atat de
chibzuit putea fi dat numai de catre o inima curata in chip desavarsit,
caci intr-o asemenea inima se toarna cel mai indata dreapta judecata. In
clipa ispitei din Rai, Eva a uitat aceste cuvinte, si a luat aminte la
cuvintele lui Satan, inima ei facandu-se necurata in clipa aceea. Din
pricina acestei necuratii, dreapta ei judecata a parasit-o. Inima Evei
s-a necuratit din pricina mandriei si a neascultarii si mintea ei s-a
intunecat; din pricina mandriei si a neascultarii fata de Dumnezeu,
lumea cea veche a cazut, oamenii s-au facut stricaciosi, si intreaga
zidire se afla in suferinta. Lumea cea noua se zideste pe smerenie si
ascultare. Smerenia si ascultarea Preasfintei Maici a Domnului nu se pot
grai in cuvinte. Numai Fiul ei, Mantuitorul si Innoitorul intregii
zidiri o va intrece prin smerenia si ascultarea Lui.

La sfarsit, binevestitorul inaripat al "inceputului
mantuirii noastre" (din troparul Praznicului Bunavestirii) zboara intr-o
lume mai inalta, printre nemuritorii sai. Vestea sa cea buna nu este
numai o vorba, ci se face lucrare, ca fiecare dintre cuvintele lui
Dumnezeu. Dumnezeu vorbeste - si se face. Nici un vestitor, blestemat
prin indepartarea de Dumnezeu si in unire cu puterile intunecate ale lui
Satan, nu a adus vreodata pe pamant vesti mai pline de bucurie, decat
numai stralucitul si minunatul Arhanghel Gavriil. Care limba nu i-ar
aduce slava si care inima nu ar fi plina de recunostinta?

Niciodata apa cea limpede nu a oglindit atat de curat
soarele ca oglinda curatiei Preacuratei Fecioare Maria. Asa cum scrie
despre curatie Efrem Sirul:

"O, curatie care dai bucurie in inima si aduci raiul in suflet!

O, curatie care esti o mare bogatie neintinata de fiarele salbatice!

O, curatie care te salasluiesti in sufletele blande si smerite, zidind astfel oameni ai lui Dumnezeu!

O, curatie care inmuguresti ca o floare in suflet si in trup, umpland intreaga casa cu mireasma ei!"

Zorii diminetii din care se naste soarele, ar fi
rusinate inaintea curatiei Fecioarei Maria, din care S-a nascut Soarele
vesnic, nemuritor, Mantuitorul nostru. Care genunchi nu s-ar pleca
inaintea ei si care gura nu ar striga cu glas mare "Bucura-te, o,
binecuvantato! Bucura-te, zorii mantuirii noastre! Bucura-te, ceea ce
esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat
serafimii! Slava Fiului tau, Domnului Iisus Hristos, dimpreuna cu Tatal
si cu Sfantul Duh, Treimea cea deofiinta si nedespartita, acum si
pururea si-n veci vecilor. Amin."
Sus In jos
 
PREDICA LA BUNA VESTIRE
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» Un pupic de Noapte buna
» Dimineti cu aroma de cafea
» Dimineti cu aroma de cafea
» Ce mi-am cumparat azi! Va arat si voua!-5
» Tort Diplomat - reteta

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
 :: DIN SUFLET PENTRU SUFLET (CLICK AICI)-
Mergi direct la: